ROCKescu

vineri, 28 martie 2014

ROCKescu
O carte despre rock, rockeri, Rockescu, escu

Noi suntem ROCKERI.
Iubim muzica bună.
Iubim creația lui Dumnezeu.
Spiritul de rocker nu poate fi înțeles de cineva din afară.
Sufletul nostru este mare, încăpător, spiritul ne este ascuțit. Misiunea noastră este să iubim, nu să distrugem.
https://www.facebook.com/rockescu

Janis Joplin

● Pe scenă, fac dragoste cu 25.000 de oameni. După aceea, plec acasă singură.
Janis Joplin
https://www.facebook.com/rockescu

ROCKescu la Cărturești

ROCKescu la Cărturești.
www.facebook.com/rockescu
Începând cu joi, 3 aprilie, cartea ROCKescu va fi disponibilă în librăriile Cărturești, care au următoarele locații:
Verona/BANEASA/AFI/Floreasca/CLUJ MALL/TIMISOARA MALL/IASI PALAS/CONSTANTA/BRASOV/ARAD/Ploiesti AFI.
Prețul este de 16 lei.
O să anunț și alte librării în care va fi distribuită cartea, precum și librăria online, unde va putea fi comandată.

joi, 27 martie 2014

Jim Morrison

● Prietenul este acela care iți dă libertatea totală de a fi tu însuți.
Jim Morrison

marți, 25 martie 2014

Alex a vrut să fie și el pe blog. Iată-l!

La Romexpo, 24 martie 2014

Luni, 24 martie 2014, am fost însoțit de câțiva prieteni, pentru promovarea cărții ROCKescu, la Romexpo, cu ocazia concertului Metal All Stars. Le mulțumesc prietenilor mei și tuturor acelora care au înțeles mesajul cărții.

luni, 24 martie 2014

John Lennon

● Rolul meu în societate, ca și rolul oricărui poet sau artist, este să exprime sentimentele existente. Nu e să spună lumii ce să creadă si ce să simtă. Nu e ca și rolul unui predicator sau al unui lider, ci e o reflecție a tuturora.
John Lennon

Kurt Cobain

● Prefer să fiu detestat pentru ceea ce sunt cu adevărat,
decât să fiu iubit pentru ceea ce nu sunt.
Kurt Cobain

vineri, 21 martie 2014

Costinești

Centrul nostru era la Obelisc, aşezat în faţa unei terase, împrejmuită cu bare metalice în chip de gard. Acolo ne strângeam. Eram mulți. Șaptesprezece rockeri de la noi din oraș. Celor apropiați le-am spicuit din mesajul de la Rockeru, să nu ne facem de bășcălie, să fim demni ca rockeri. Atât cât se putea în anturajul colorat de acolo, deoarece în fiecare zi veneau alți rockeri entuziaști de la gară. Ne așezam la umbră și ne transformam într-un grup zgomotos, vesel, care dădea frâu liber exuberanței tinereții. Lipsa grijilor, marea, visele crude, deplina libertate ne-au purtat spre emoții indescriptibile, pe care nu le-am mai întâlnit de atunci. Trăiam zilnic la limita viselor, ne afirmam idealurile muzicale în fața oricui, fără rețineri, fără teama că există cineva care nu te înțelege. Costineștiul era exact ca o oază deșertică, populată majoritar de rockeri, care aveau aceleași haine, vorbeau aceeași limbă și îi aduceau ofrande sufletești zeului suprem, zeul ROCK. Iar Obeliscul devenise un simbol al acestuia, un centru al planetei, un axis mundi colosal, unde ne adunam cu regularitate, ca într-un ritual păgân săvârșit prin dans și muzică.
Respiram viața.

marți, 18 martie 2014

Școala lui ROCKescu

Școala era concepută să învățăm strict materiile, să ne burdușim creierele cu subiecte lipsite de corespondent în viața reală. Nu ne învăța cum să ne descurcăm între semeni. Cum să iubim. Cum să facem față provocărilor zilnice. Majoritatea profesorilor parcă nu erau umani, veneau, predau lecția și doar asta voiau ca noi să știm. De fapt ei erau școala, ei dădeau valoare copiilor, nu sistemul de învățământ în sine. Personalitatea profesorului naște un elev bun. Eram ca într-o fabrică de roboți, iar ei erau muncitorii care lucrau la creierul nostru, la memoria noastră. Nimic demn de remarcat în rândul profesorilor, așa cum citisem în unele cărți, cum au fost influențați mari oameni de dascălii lor. Poate că dascălii erau altceva, nu un simplu sinonim al profesorului din zilele noastre.
Și de aceea nu prea aveam tragere de inimă spre învățat. Nu ne stârnea interesul.
Nu aveam dascăli.

luni, 17 martie 2014

ROCKescu - fragment

Eram într-o familie de mii de oameni dedicați muzicii. În jurul nostru roiau pletoși, bărboși, geci de piele, blugi clasici, blugi mulați, tricouri cu trupe, tricouri simple, rockerițe, copii, punkeri, freze noi, creste, culori în păr. Uitasem de tot de casă, masă, comuniști, Eliade sau Cioran. Parcă ne născuserăm atunci într-o lume coborâtă din visurile noastre de neatins. Iar noi eram prezenți. Cu toată ființa.

Scena era foarte înaltă, impunătoare, cu oameni care mișunau continuu, cărând cabluri, boxe, instrumente.

Totul, dar totul, era magnific.

Respiram sentimentul de rocker.

Fragment din ROCKescu

— Muzica e viața mea. Mi-a intrat până în ultima celulă. Sunt în faza de transformare a celulei în notă muzicală. Și sunt în război cu toată lumea, din pricina modului de a mă îmbrăca și a părului. Bătrânu’ a zis că mă va renega dacă nu mă tund, că o să aibă el probleme. La muncă toți se uită ciudat și am discuții cu șefii: că să mă tund, că ce e cu pletele astea, nu vreau și eu să intru în rândul lumii, că sunt luat în vizor chiar de Securitate… dar nu mă interesează. Ei nu înțeleg că muzica rock este atât de puternică, încât îți modifică felul de a fi, comportamentul, gândirea. Un rocker se manifestă ca un călugăr, se îmbracă şi fizic şi spiritual, conform religiei sale. Ori ei, dacă nu ştiu ce-i aia muzică, nu au cum să înțeleagă. Și îi înjura pe toți cu năduf. Nu scăpăm noi de ăștia? Când o să intre generația noastră în ei nu o să știe pe ce planetă sunt. Nici nu o să mai știe cum îi cheamă. Lepre de oameni care ne sug sângele, ne consumă spiritul, ne pun botniță la suflet să nu putem să mușcăm, să nu putem să gustăm din viață, din ce ne-a dat Dumnezeu.
Avea atâta energie în el că ar fi putut alimenta tot orașul cu electricitate timp de un an. Era croit pe autorități, pe Ceaușescu, președintele României, în special, îl făcea în toate felurile și îl învinuia că nu ne puteam manifesta ca rockeri. Era ceva rar, în vremea aceea, să îl înjuri pe Ceaușescu, se fereau toți să spună chiar și un banc despre el, pentru că ajunseseră să le fie frică de interlocutor. Dar Rockeru nu ținea cont de nimic. Vorbea haotic, trecea prin muzică, politică, se avânta în filosofie, literatură, cobora în religie și se întorcea la muzică.
— Noi, rockerii, avem ceva în noi. Pornim de la faptul că înțelegem muzica, avem un fond interior care ne face să primim mesajul sunetelor, așa cum alții nu au și ajungem la esențe.Dumnezeu ne-a zămislit cu această capacitate și trebuie să o exploatăm la maximum. Să puneți mâna să citiți ca să înțelegeți lumea și rostul ei. Să nu vă luați după toți proștii. De fapt, prin citit vă dați seama cine sunt proștii. Mulți știu să folosească cuvintele în așa fel încât să vă ducă pe căi greșite, dar trebuie să știți când sufletul lor e găunos. De ei să vă feriți.