Eram într-o familie de mii de oameni dedicați muzicii. În jurul nostru roiau pletoși, bărboși, geci de piele, blugi clasici, blugi mulați, tricouri cu trupe, tricouri simple, rockerițe, copii, punkeri, freze noi, creste, culori în păr. Uitasem de tot de casă, masă, comuniști, Eliade sau Cioran. Parcă ne născuserăm atunci într-o lume coborâtă din visurile noastre de neatins. Iar noi eram prezenți. Cu toată ființa.
Scena era foarte înaltă, impunătoare, cu oameni care mișunau continuu, cărând cabluri, boxe, instrumente.
Totul, dar totul, era magnific.
Respiram sentimentul de rocker.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu